Kinetoterapie

kinetoTermenul de kinetoterapie provine din limba greaca, kinetos insemnand miscare iar teraphia – tratament, deci kinetoterapie = terapie prin miscare.

Kinetoterapia este ansamblul tehnicilor si procedeelor folosite pentru tratamentul unor patologii, abateri, maladii, pe care natura umana le-a suferit in evolutia sa. Reprezinta totalitatea masurilor si mijloacelor necesare pentru prevenirea, tratamentul si recuperarea medicala, utilizand ca mijloc fundamental exercitiul fizic, miscarea.

Nu exista un popor cu merite mai mari sau mai mici in conturarea acestei stiinte, si nici un epicentru de unde s-ar fi raspandit aceasta stiinta, ea aparand atunci cand trebuia, fiecare popor contribuind la imbunatatirea ei pana in zilele noastre. Asa dar ea isi afla circumferinta pretutindeni, iar centrul nicaeri.

Kinetologia este stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la aceste miscari. Kinetologia medicala, sau kinetoterapia, studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care asigura motricitatea normala oamenilor. Ea se adreseaza aparatului kinetic = aparatul locomotor = sistemul neuro-musculo-articular, care este format din trei mari componente:

  • Sistemul nervos – asigura comanda pe baza informatiilor aferente;
  • Sistemul muscular – primeste comanda si realizeaza functia motrica a miscarii;
  • Sistemul articular – segmenteaza corpul permitand miscarea in anumite limite si directii.

Din punct de vedere structural si functional Unitatea morfofunctionala a aparatului kinetic este sistemul articulatiei singulare sau a articulatiei unice. Structurile si componentele articulatiei singulare sunt:

  • Componenta rigida articulara – osul, cartilajul, ligamentul, tendonul.
  • Componenta mobila – sinoviala articulara, muschiul, receptorul senzitiv si neuronul.

Kinetoterapia se defineste ca o terapie prin miscare, efectuata prin programe de recuperare medicala. Kinetoterapia este o terapie individualizata constand in programe de exercitii fizice statice si dinamice. Se disting doua categorii de aplicare a kinetoterapiei:

Kinetoterapia profilactica prin care se urmareste mentinerea unui nivel functional satisfacator; profilaxia poate fi de doua categorii: primara pentru mentinerea starii de sanatate, sau gimnastica de intretinere, plimbari, jogging, gimnastica aerobica, pentru mentinerea starii de sanatate si secundara. prin aplicarea unor programe de prevenire a agravarii sau de aparitie a complicatiilor in unele boli cronice.

Kinetoterapia de recuperare reprezinta sectiunea cea mai importanta in programul de recuperare medicala si urmareste prin intermediul unor programe de exercitii fizice: refacerea functiilor diminuate, cresterea nivelului functional, realizarea unor mecanisme compensatorii in situatii de readaptare functionala;

Scopul recuperarii este de a-l invata pe pacient sa foloseasca rezervele naturale si toate metodele si mijloacele de care dispunem pentru obtinerea unor anumite miscari sau gesturi care sunt dificil sau imposibil de efectuat din cauza sechelelor generate de traumatism, in scopul de a reda pacientului, in minimum de timp, maximum de integritate fizica pierduta.

Pentru ca recuperarea functionala sa fie eficace trebuie sa indeplineasca urmatoarele caracteristici si anume sa fie:

  • precoce – incepe chiar de la terminarea actului terapeutic chirurgical sau ortopedic;
  • precisa – se adreseaza strict segmentelor afectate ( ce are si ce nu are voie sa faca );
  • progresiva – in raport cu posibilitatile si nevoile functionale ale subiectului;
  • activa – pune in joc capacitatile si vointa pacientului;
  • indolora – frecvent exercitiul dureros este inutil si poate chiar daunator (exista totusi si exceptii);
  • completa – sa aiba in vedere tot corpul;
  • continua – viata pacientului trebuie sa fie orientata si organizata astfel ca el sa poata utiliza noi achizitii.

Obiectivele generale urmarite in tratamentul prin kinetoterapie sunt:

  • relaxarea;
  • corectarea posturii si a aliniamentului corpului;
  • cresterea mobilitatii articulare;
  • cresterea fortei musculare;
  • cresterea rezistentei musculare;
  • reeducarea coordonarii si a echilibrului;
  • antrenarea la efort;
  • reeducarea respiratorie;
  • reeducarea sensibilitatii.