Se cunoaste faptul ca zonele reflexe sunt dispuse in general la extremitatile corpului, maini picioare, dar o adevarata harta a corpului omenesc este reprezentata si la nivelul urechilor si al limbii, precum si in alte zone ale corpului: coloana vertebrala, fata, cap, etc. Se pot spune atatea lucruri despre o persoana prin simpla examinare a acestor zone.
In 99,9% din cazuri exista un anumit grad de sensibilitate in ceea ce priveste un reflex sau altul, care ar putea fi un indiciu al existentei unei tensiuni, congestii sau a unei functionari incorecte la nivelul partii corespunzatoare a corpului, putand insa evidentia si ranile, traumele sau interventiile chirurgicale din trecut. Daca o persoana pare a fi sensibila la nivelul tuturor zonelor reflexogene, denota ori oboseala fizica, ori stres si emotii, ori o perturbare energetica. Pacientii vor avea aceasta sensibilitate cu precadere la inceput, ea diminuandu-se pe parcursul tratamentului, sau chiar disparand total. Dupa cateva sedinte vor ramane sensibile doar zonele pe a caror corespondente exista o afectiune cronica.
Se recomanda diagnosticarea prin reflexoterapie, la nivelul picioarelor si nu al mainilor, deoarece acolo se vor acumula cele mai multe toxine, din cauza perioadei mari pe care oamenii o petrec in ortostatism, sau sezand, acestea au tendinta de a cobori spre zonele inferioare ale corpului.
Picioarele sunt considerate ca fiind radacinile corpului omenesc si deoarece legile naturii sunt universale si nimic nu le poate sta impotriva, ca si plantele, buna functionare a omului trebuie coordonata de la radacina sa. Diagnosticarea cu ajutorul punctelor reflexogene de la maini este greoaie si mai putin precisa, deoarece activitatea zilnica la care acestea sunt supuse duce la scaderea sensibilitatii pe care o urmarim.
Pentru a face o diagnosticare corecta nu este suficient sa se cunoasca amplasarea punctelor reflexe, ci este necesar sa se faca o examinare corecta, deoarece unele puncte pot fi sensibile din cauza unor afectiuni locale. Starea de sanatate a pacientului se evalueaza in functie de cantitatea depozitelor existente si de toleranta la durere pe care acesta o are.
