Reflexologia este stiinta zonelor reflexogene, ale organismului situate pe suprafata corpului in general la distanta fata de organele pe care le reprezinta. Organele sunt componente inseparabile in ansamblul organismului uman, avand legatura vasculara si energetica directa cu zonele corespunzatoare reflexogene. Ea este arta stiintifica de diagnosticare si vindecare prin apasarea si stimularea anumitor zone reflexogene de la nivelul extremitatilor organismului, care corespund tuturor organelor si partilor corpului uman. Reflexul este activitatea fundamentala a sistemului nervos cu ajutorul caruia se regleaza relatiile dintre organe si relatiile dintre organism si mediul inconjurator.
Picioarele si mainile pot fi considerate adevarate oglinzi ale corpului omenesc. Puse una langa alta reflecta corpul omenesc in intregime, asa cum este el dispus anatomic. Asadar piciorul si mana dreapta cuprind reflexe ale parti drepte a corpului, iar piciorul si mana stanga cuprind reflexe ale parti stangi a corpului, cu mentiunea ca la nivelul capului punctele reflexe sunt dispuse invers si anume degetul mare de la mana si piciorul drept reflecta emisfera stanga a capului, iar degetul mare de la mana si piciorul stang, reflecta emisfera dreapta a capului.
Nu se cunoaste cu exactitate originea reflexoterapiei, dar se stie ca ea provine din orientul antic. Cu mai mult de 4000 de ani in urma asa cum arata fresca din mormantul medicului din Sahara, Egipt, erau deja cunoscute beneficiile terapeutice ale masarii unor puncte specifice de pe extremitatile corpului. Se stie ca si chinezii foloseau reflexoterapia in paralel cu acupunctura, izvoarele amintind-ul pe doctorul Wang Wei in secolul IV i. C. care dupa ce aplica acele pe diferite puncte ale corpului pe meridiane energetice, presa puternic in talpile pacientilor cu policele.
Cercetatorul de frunte care a si popularizat aceasta terapie in occident, la sfarsitul secolului XIX-lea a fost medicul orelist William Fitzgerald.
Reflexologia se imparte in reflexodiagnostic si in reflexoterapie.
Reflexodiagnosticul – consta in reperarea punctelor sensibile, dureroase si incarcate, din zonele reflexe, putandu-se descoperi astfel o suferinta morfo-functionala a organului reflexogen, palpand zona reflexogena, foarte bogata in terminatii nervoase si vasculare, in profunzime.
Reflexoterapia – este componenta reflexologiei care se ocupa cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexogene, diagnosticate ca fiind sensibile. Sanatatea noastra depinde intr-o mare masura si de starea psihica, teama, emotiile, stresul si supararile ducand la imbolnavire. S-a demonstrat ca acestea pot modifica, compozitia si circulatia sangelui, creste aciditatea gastrica si pot modifica valorile normale ale unor hormoni. Psihiatri sustin ca orice afectiune in plan fizic este generata sau sustinuta de una in plan psihic, existand o permanenta corelare intre mintea si corpul unui individ. Sanatatea oamenilor nu se poate imbunatatii pana cand acestia nu au mai intai dorinta de vindecare si certitudinea ca starea lor se poate ameliora. Reflexoterapia favorizeaza inceperea unui proces de vindecare, efectuarea ei corecta, ducand la o stare de echilibru si creand conditiile in care poate sa apara vindecarea.
