Coordonarea inseamna combinarea activitatii unui numar de muschi intr-o schema de miscare continua, lina, executata in conditii normale si presupune control. Este automata, neperceputa constient, desi poate fi facuta si constient
Coordonarea presupune foarte multe repetari. Se dezvolta paralel cu cresterea. Necesita antrenament care sa duca la cresterea preciziei cu economie maxima de efort muscular. Numai astfel se inhiba orice iradiere inutila a excitatiei si orice miscare parazitara.
Pentru coordonare se lucreaza astfel:
- Exercitiile se performeaza de cateva ori pe zi fara intrerupere pana la obtinerea coordonarii.
- Orice contractie inutila trebuie evitata – sa nu apara iradierea excitatie care poate sa compromita coordonarea.
- Intarirea perceptiei senzoriale corecte prin explicatii verbale, inregistrari cinematice, desene.
- Concentrarea pacientului – orice semn de oboseala intrerupe antrenamentul.
- Nu se executa cu forta mare – cu cat rezistenta opusa este mai mica iradierea excitatiei la nivelul SNC va fi mai mica si creste coordonarea, uneori se lucreaza cu mai putin de 10% din forta maxima.
Recuperarea coordonarii este cu atat mai grea cu cat o imobilizare a fost mai mare.
Coordonarea nu se poate recupera decat dupa ce s-a obtinut stabilitatea, forta si mobilitatea, in orice program de coordonare orice exercitiu se va performa tot mai repede, viteza fiind dovada preciziei.
