Antrenarea la efort

Toleranta la efort reprezinta propria masura pentru aprecierea capacitatii de munca a unui subiect, scaderea acestei tolerante la efort determina in timp dependenta subiectului.

Lipsa efortului fizic determina modificari functionale ale intregului organism care se constituie in dezadaptari: dezadaptare cardio-respiratorie, dezadaptare metabolica, dezadaptare musculara.

Antrenamentul muscular la efortul fizic este foarte important in oricare etapa si pentru orice subiect, determina adaptarea specifica a intregului organism la complexul excitant reprezentat de efortul fizic.

Sunt indicati la efortul fizic dozat pacientii cronici cu suferinte:

  • cardio-respiratorii – coronarienii dupa un infarct miocardic;
  • bolnavii cu bronsita cronica, emfizem pulmonar, sindroame posttuberculoase cu sechele pulmonare;
  • sechelarii locomotori, care au un perimetru de miscare limitat;
  • sedentarii.

Efortul fizic la care trebuie antrenati subiectii reprezinta nivelul activitatii fizice la care parametrii cardio-respiratori se pot adapta.

Efortul fizic reprezinta un stres complex pentru organismul care nu se poate adapta la el si depinde de: antrenament, nivelul de la care pornim, de perspectiva la care intentionam sa ajungem si de mijloacele de care dispune acel pacient.

Metode de antrenament la efortul fizic dozat:

  • Mersul – la pacientii pulmonari si cardiaci;
  • Antrenamentele prin autoingrijire si activitatile casnice – indirecte in cazul deficientelor cardio pulmonare si locomotorii severe, persoanelor dependente de viata interfamiliala. Acest gen de activitate de autoingrijire reprezinta la inceput scopul si metoda reeducarii la efort;
  • Efortul scarilor si pantelor – forma de efort sustinut superior, progresia antrenamentului se face prin cresterea numarului de trepte, prin durata antrenamentului, o varianta fiind antrenamentul la urcat pante;
  • Bicicleta ergonomica/covorul rulant – avantajele sunt dozarea corecta a efortului si urmarirea permanenta a parametrilor cardio respiratori la efort;
  • Alergarea (joching) – este in unele circumstante cea mai utilizata indicata la sedentari si uneori la cardio-pulmonari aflati la un anumit tip de antrenament;
  • Inotul – forma de antrenament la efortul fizic dozat foarte util sedentarilor.

Metode de antrenament la efortul fizic dozat:

  • Sedinta de antrenament – incepe cu perioada de incalzire de 6-15 minute cuprinde exercitii generale, lente, fara efort mare;
  • Urmeaza perioada efortului propriuzis;
  • Perioada de trecere la repausul propriuzis – aceasta dureaza 5-10 minute; aceasta etapa cuprinde miscari usoare ale membrelor, mers relaxat, miscari respiratorii. Aceasta a treia faza e obligatorie, este impusa de faptul ca vasodilatatia mare din timpul efortului nu dispare o data cu oprirea acestuia – nu dispare o data cu oprirea pompei musculare, apare riscul hipotensiunii, tulburari de ritm cardiac, stari de lipotimie. Rolul acestei a treia perioade este de scadere treptata a tahicardiei, de stabilizare a tensiunii arteriale, de disipare (pierdere) a caldurii acumulate prin efort si de „spalare” a metabolitilor acizi acumulati in muschi prin contractii.

Efectele antrenamentului la efort:

  • creste conditia psihica si increderea in sine;
  • scade ritmul cardiac, scade tensiunea arteriala mai ales sistolica ameliorand conditia cardiaca a ventriculului stang;
  • creste supraventilarea alveolocapilara de schimb;
  • scade rezistenta vascularizarii periferice;
  • creste extractia O2 din sangele arterial la nivelul tesuturilor;
  • creste respiratia celulara;
  • scade tesutul adipos;
  • creste masa musculara.

Antrenarea la efort nu trebuie sa lipseasca din nici un program de kinetoterapie.